1 Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu. 2 După ce Petru s-a suit la Ierusalim, cei care erau din circumcizie s-au certat cu el, 3 spunând: “Ai intrat la oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei!”.

4 Dar Petru a început și le-a explicat în ordine, zicând: 5 “Eram în cetatea Iope, rugându-mă, și am avut o vedenie: un vas care se cobora ca un cearșaf mare, care se lăsa din cer prin patru colțuri. A ajuns până la mine. 6 După ce m-am uitat cu atenție la el, m-am gândit și am văzut animalele cu patru picioare de pe pământ, animalele sălbatice, târâtoarele și păsările cerului. 7 Am auzit de asemenea un glas care îmi spunea: “Scoală-te, Petru, ucide și mănâncă!” 8 Dar eu am zis: “Nu așa, Doamne, căci în gura mea nu a intrat niciodată nimic nesfânt sau necurat. 9 Dar un glas mi-a răspuns a doua oară din cer: “Ceea ce Dumnezeu a curățat, tu să nu numești necurat”. 10 Aceasta s-a făcut de trei ori și toți au fost trași din nou în cer. 11 Iată că imediat au stat în fața casei în care mă aflam trei bărbați, trimiși de la Cezareea la mine. 12 Duhul mi-a spus să merg cu ei fără să fac deosebire. M-au însoțit și acești șase frați și am intrat în casa acelui om. 13 El ne-a povestit cum îl văzuse pe înger stând în casa lui și spunându-i: “Trimite la Iope și adu-l pe Simon, care se numește Petru, 14 care îți va spune cuvintele prin care vei fi mântuit, tu și toată casa ta. 15 Când am început să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca și peste noi la început. 16 Mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, cum a spus: 'Ioan a botezat într-adevăr în apă, dar voi veți fi botezați în Duhul Sfânt'. 17 Dacă deci Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, când am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu, ca să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”

18 Când au auzit acestea, au tăcut și au slăvit pe Dumnezeu, zicând: “Dumnezeu a dat și neamurilor pocăința pentru viață!”

19 De aceea, cei ce se împrăștiaseră din pricina asupririi lui Ștefan au călătorit până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, și nu au vorbit nimănui decât numai iudeilor. 20 Dar au fost unii dintre ei, bărbați din Cipru și din Cirene, care, după ce au ajuns în Antiohia, au vorbit elinilor, * Un elenist este o persoană care păstrează obiceiurile și cultura greacă.propovăduind pe Domnul Isus. 21 Mâna Domnului a fost cu ei și un mare număr a crezut și s-a întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns la urechile adunării care era la Ierusalim. Ei l-au trimis pe Barnaba să meargă până la Antiohia, 23 care, după ce a ajuns și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat. El i-a îndemnat pe toți, ca, cu hotărâre de inimă, să rămână aproape de Domnul. 24 Căci era un om bun, plin de Duhul Sfânt și de credință, și mulți oameni s-au adăugat la Domnul.

25 Barnaba a plecat la Tars, ca să caute pe Saul. 26 După ce l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Timp de un an întreg au fost adunați împreună cu adunarea și au învățat mult popor. Discipolii au fost numiți pentru prima dată creștini în Antiohia.

27 În zilele acestea, au coborât prooroci din Ierusalim în Antiohia. 28 Unul dintre ei, pe nume Agabus, s-a ridicat în picioare și a arătat prin Duhul Sfânt că va fi o mare foamete în toată lumea, ceea ce s-a întâmplat și în zilele lui Claudius. 29 Cum vreunul dintre discipoli avea belșug, fiecare a hotărât să trimită ajutoare fraților care locuiau în Iudeea; 30 ceea ce au și făcut, trimițându-le bătrânilor prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.