1 Pavel, slujitor al lui Isus Hristos, * “Hristos” înseamnă “Unsul”.chemat ca apostol, pus deoparte pentru vestea cea bună a lui Dumnezeu, 2 pe care a făgăduit-o mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi, 3 despre Fiul Său, născut din neamul† sau, semințe lui David, după trup, 4 care a fost declarat Fiul lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei, prin învierea din morți, Isus Hristos, Domnul nostru, 5 prin care am primit harul și apostolatul pentru ascultarea credinței printre toate neamurile, pentru Numele Lui; 6 printre care și voi sunteți chemați să aparțineți lui Isus Cristos; 7 tuturor celor care sunt în Roma, iubiți de Dumnezeu, chemați să fie sfinți: Harul și pacea să vă fie vouă, de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos.

8 Mai întâi, mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, pentru că credința voastră este vestită în toată lumea. 9 Căci martor îmi este Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu în Buna Vestire a Fiului său, cât de neîncetat fac mereu pomenirea voastră în rugăciunile mele, 10 cerând, dacă acum, în sfârșit, prin voia lui Dumnezeu, să fiu învrednicit să ajung la voi. 11 Căci doresc mult să vă văd, ca să vă pot împărtăși vreun dar spiritual, pentru ca voi să fiți întăriți; 12 adică, ca eu împreună cu voi să fiu încurajat în voi, fiecare dintre noi prin credința celuilalt, atât a voastră, cât și a mea.

13 Și nu vreau să nu știți, fraților, că de multe ori am plănuit să vin la voi, dar am fost împiedicat până acum, ca să aduc rod și printre voi, ca și printre celelalte neamuri. 14 Sunt dator atât grecilor, cât și străinilor, atât celor înțelepți, cât și celor nebuni. 15 Așadar, atât cât este în mine, sunt nerăbdător să propovăduiesc vestea cea bună și vouă, care sunteți în Roma.

16 Căci nu mi-e rușine de vestea cea bună a lui Hristos, pentru că ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, mai întâi a iudeilor și apoi a grecilor. 17 Căci în ea se descoperă dreptatea lui Dumnezeu, din credință în credință. După cum este scris: “Dar cel neprihănit va trăi prin credință”. ‡ Habacuc 2:4

18 Căci mânia lui Dumnezeu se arată din ceruri împotriva oricărei nelegiuiri și nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul în nedreptate, 19 pentru că ceea ce este cunoscut de Dumnezeu se arată în ei, căci Dumnezeu le-a descoperit. 20 Căci lucrurile invizibile ale Lui, de la crearea lumii, se văd în mod clar, fiind percepute prin lucrurile care sunt făcute, adică puterea Lui veșnică și divinitatea Lui, pentru ca ei să fie fără scuză. 21 Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca Dumnezeu și nu I-au adus mulțumiri, ci au devenit deșerți în raționamentul lor și inima lor fără minte s-a întunecat.

22 Și, făcându-se înțelepți, s-au făcut nebuni, 23 și au schimbat slava Dumnezeului cel neînsuflețit cu asemănarea unui chip de om coruptibil, de păsări, de patrupede și de târâtoare. 24 De aceea, Dumnezeu i-a și predat, în poftele inimilor lor, la necurăție, pentru ca trupurile lor să fie dezonorate între ei; 25 care au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu minciuna și s-au închinat și au slujit mai degrabă creaturii decât Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin.

26 De aceea Dumnezeu i-a lăsat să se lase pradă patimilor josnice. Căci femeile lor au schimbat funcția naturală în ceea ce este împotriva naturii. 27 La fel și bărbații, părăsind funcția naturală a femeii, s-au aprins în poftele lor unii față de alții, bărbații făcând ceea ce este nepotrivit cu bărbații și primind în ei înșiși pedeapsa cuvenită pentru greșeala lor. 28 Chiar dacă au refuzat să-L aibă pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a predat unei minți reprobabile, ca să facă ceea ce nu se cuvine; 29 fiind plini de toată nedreptatea, de imoralitate sexuală, de răutate, de lăcomie, de răutate; plini de invidie, de crimă, de ceartă, de înșelăciune, de obiceiuri rele, calomniatori în secret, 30 hulitori, urâcioși față de Dumnezeu, obraznici, aroganți, lăudăroși, inventatori de lucruri rele, neascultători față de părinți, 31 lipsiți de înțelegere, călcători de legământ, fără afecțiune firească, neiertători, nemiloși; 32 care, cunoscând rânduiala lui Dumnezeu, că cei care practică astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, nu numai că fac același lucru, dar și aprobă pe cei care le practică.