Chapter 2

Kn luna Nisan, anul al douqzecilea al kmpqratului Artaxerxe, pe cknd vinul era knaintea lui, am luat vinul wi l-am dat kmpqratului. Niciodatq nu fusesem trist knaintea lui.

Kmpqratul mi -a zis: ,,Pentru ce ai faya tristq? Totuw nu ewti bolnav; nu poate fi deckt o kntristare a inimii.`` Atunci m`a apucat o mare fricq,

wi am rqspuns kmpqratului: ,,Trqiascq kmpqratul kn veac! Cum sq n`am faya tristq, cknd cetatea kn care sknt mormintele pqrinyilor mei este nimicitq wi poryile ei sknt arse de foc?``

Wi kmpqratul mi -a zis: ,,Ce ceri?`` Eu m`am rugat Dumnezeului cerurilor,

wi am rqspuns kmpqratului: ,,Dacq gqsewte cu cale kmpqratul, wi dacq robul tqu ki este plqcut, trimete-mq kn Iuda, la cetatea mormintelor pqrinyilor mei, ca s`o zidesc din nou.``

Kmpqratul, lkngq care wedea wi kmpqrqteasa, mi -a zis atunci: ,,Ckt va yinea cqlqtoria ta, wi cknd te vei kntoarce?`` Kmpqratul a gqsit cu cale sq mq lase sq plec, wi i-am hotqrkt o vreme.

Apoi am zis kmpqratului: ,,Dacq gqsewte kmpqratul cu cale, sq mi se dea scrisori pentru dregqtorii de dincolo de Rku, ca sq mq lase sq trec wi sq intru kn Iuda,

wi o scrisoare pentru Asaf, pqzitorul pqdurii kmpqratului, ca sq-mi dea lemne sq fac grinzi pentru poryile cetqyuiei de lkngq casq, pentru zidul cetqyii, wi pentru casa kn care voi locui.`` Kmpqratul mi -a dat aceste scrisori, cqci mkna cea bunq a Dumnezeului meu era peste mine.

M`am dus la dregqtorii de dincolo de Rku, wi le-am dat scrisorile kmpqratului, care pusese sq mq knsoyeascq niwte mai mari ai oastei wi niwte cqlqreyi.

Sanhalat, Horonitul, wi Tobia, slujitorul Amonit, cknd au auzit lucrul acesta, nu le -a plqcut deloc cq venea un om sq caute binele copiilor lui Israel.

Am ajuns la Ierusalim, wi am rqmas acolo trei zile.

Dupq aceea, m`am sculat noaptea cu ckyiva oameni, fqrq sq fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu kn inimq sq fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altq vitq, afarq de vita pe care cqlqream.

Am iewit noaptea pe poarta vqii, wi m`am kndreptat spre izvorul balaurului wi spre poarta gunoiului, uitkndu-mq cu bqgare de seamq la zidurile dqrkmate ale Ierusalimului wi la poryile lui arse de foc.

Am trecut pela poarta izvorului wi pela iazul kmpqratului, wi nu era loc pe unde sq treacq vita care era supt mine.

M`am suit noaptea pe la pkrqu, wi m`am uitat iarqw, cu bqgare de seamq la zid. Apoi am intrat pe poarta vqii, wi astfel m`am kntors.

Dregqtorii nu wtiau unde fusesem, wi ce fqceam. Pknq kn clipa aceea nu spusesem nimic Iudeilor, nici preoyilor, nici mai marilor, nici dregqtorilor, nici vreunuia din ceice vedeau de treburi.

Le-am zis atunci: ,,Vedeyi starea nenorocitq kn care skntem! Ierusalimul este dqrkmat, wi poryile sknt arse de foc. Veniyi sq zidim iarqw zidul Ierusalimului, wi sq nu mai fim de ocarq!``

Wi le-am istorisit cum mkna cea bunq a Dumnezeului meu fusese peste mine, wi ce cuvinte kmi spusese kmpqratul. Ei au zis: ,,Sq ne sculqm, wi sq zidim!`` Wi s`au kntqrit kn aceastq hotqrkre bunq.

Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, wi Ghewem, Arabul, fiind knwtiinyayi, wi-au bqtut joc de noi wi ne-au dispreyuit. Ei au zis: ,,Ce faceyi voi acolo? Vq rqsculayi kmpotriva kmpqratului?``

Wi eu le-am rqspuns: ,,Dumnezeul cerurilor ne va da izbknda. Noi, robii Sqi, ne vom scula wi vom zidi; dar voi, n`aveyi nici parte, nici drept, nici aducere aminte kn Ierusalim.``