Chapter 14

Omul nqscut din femeie, are viaya scurtq, dar plinq de necazuri.

Se nawte wi e tqiat ca o floare; fuge wi piere ca o umbrq.

Wi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Wi pe mine mq tragi la judecatq cu Tine!

Cum ar putea sq iasq dintr`o fiinyq necuratq un om curat? Nu poate sq iasq niciunul.

Dacq zilele lui sknt hotqrkte, dacq i-ai numqrat lunile, dacq i-ai knsemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,

kntoarce-Yi mqcar privirile dela el, wi dq -i rqgaz, sq aibq mqcar bucuria pe care o are simbriawul la sfkrwitul zilei.

Un copac, wi tot are nqdejde: cqci cknd este tqiat, odrqslewte din nou, wi iar dq lqstari.

Cknd i -a kmbqtrknit rqdqcina kn pqmknt, cknd ki piere trunchiul kn yqrknq,

knverzewte iarqw de mirosul apei, wi dq ramuri de parcq ar fi sqdit din nou.

Dar omul cknd moare, rqmkne kntins; omul, cknd kwi dq sufletul, unde mai este?

Cum pier apele din lacuri, wi cum seacq wi se usucq rkurile,

awa se culcq wi omul wi nu se mai scoalq; ckt vor fi cerurile, nu se mai dewteaptq, wi nu se mai scoalq din somnul lui.

Ah! de m`ai ascunde kn locuinya moryilor, de m`ai acoperi pknq-Yi va trece mknia, wi de mi-ai rkndui o vreme cknd Kyi vei aduce iarqw aminte de mine!

Dacq omul odatq mort ar putea sq mai knvieze, aw mai trage nqdejde kn tot timpul suferinyelor mele, pknq mi se va schimba starea kn care mq gqsesc.

Atunci m`ai chema, wi Yi-aw rqspunde, wi Yi-ar fi dor de fqptura mknilor Tale.

Dar astqzi kmi numeri pawii, ai ochiul asupra pqcatelor mele;

cqlcqrile mele de lege sknt pecetluite kntr`un mqnunchi, wi nqscocewti fqrqdelegi kn sarcina mea.

Cum se prqbuwewte muntele wi piere, cum piere stknca din locul ei,

cum este mkncatq piatra de ape, wi cum este luat pqmkntul de rku: awa nimicewti Tu nqdejdea omului.

Kl urmqrewti kntr`una, wi se duce; Ki schimonosewti faya, wi apoi ki dai drumul.

De ajung fiii lui la cinste, el nu wtie nimic; de sknt knjosiyi, habar n`are.

Numai pentru el simte durere kn trupul lui, numai pentru el simte kntristare kn sufletul lui.``