Chapter 7

Mai mult face un nume bun de ckt untdelemnul mirositor, wi ziua moryii de ckt ziua nawterii.

Mai bine sq te duci kntr`o casq de jale de ckt sq te duci kntr`o casq de petrecere; cqci acolo kyi aduci aminte de sfkrwitul oricqrui om, wi cine trqiewte, kwi pune la inimq lucrul acesta.

Mai bunq este kntristarea deckt rksul; cqci prin kntristarea feyei inima se face mai bunq.

Inima knyelepyilor este kn casa de jale, iar inima celor fqrq minte este kn casa petrecerii.

Mai bine sq asculyi mustrarea knyeleptului de ckt sq asculyi la ckntecul celor fqrq minte.

Cqci rksul celor fqrq minte este ca pkrqitul spinilor supt cqldare. Wi aceasta este o dewertqciune.

Averea luatq prin silq knebunewte pe cel knyelept, wi mita stricq inima.

Mai bun este sfkrwitul unui lucru de ckt knceputul lui; mai bine cel bun la suflet de ckt cel kngkmfat.

Nu te grqbi sq te mknii kn sufletul tqu, cqci mknia locuiewte kn sknul nebunilor.

Nu zice: ,,Cum se face cq zilele de mai knainte erau mai bune de ckt acestea?`` Cqci nu din knyelepciune kntrebi awa.

Knyelepciunea preyuiewte ckt o mowtenire, wi chiar mai mult pentru cei ce vqd soarele.

Cqci ocrotire dq wi knyelepciunea, ocrotire dq wi argintul; dar un folos mai mult al wtiinyei este cq knyelepciunea yine kn viayq pe cei ce o au.

Uitq-te cu bqgare de seamq la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate sq kndrepte ce a fqcut El strkmb?

Kn ziua fericirii, fii fericit, wi kn ziua nenorocirii, gkndewte-te cq Dumnezeu a fqcut wi pe una wi pe cealaltq, pentruca omul sq nu mai poatq wti nimic din ce va fi dupq el.

Tot felul de lucruri am vqzut kn zilele dewertqciunii mele. Este ckte un om fqrq prihanq, care piere kn neprihqnirea lui, wi este ckte un nelegiuit, care o duce mult kn rqutatea lui.

Nu fi prea neprihqnit wi nu te arqta prea knyelept: pentru ce sq te pierzi singur?

Dar nu fi nici peste mqsurq de rqu wi nu fi fqrq minte: pentru ce vrei sq mori knainte de vreme?

Bine este sq yii la aceasta, dar nici pe cealaltq sq n`o lawi din mknq; cqci cine se teme de Dumnezeu, scapq din toate acestea.

Knyelepciunea face pe cel knyelept mai tare de ckt zece viteji, cari sknt kntr`o cetate.

Fiindcq pe pqmknt nu este nici un om fqrq prihanq, care sq facq binele fqrq sq pqcqtuiascq.

Nu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s`auzi pe sluga ta vorbindu-te de rqu!

Cqci wtie inima ta de ckte ori ai vorbit wi tu de rqu pe alyii.

Toate acestea le-am cercetat cu knyelepciune. Am zis: ,,Mq voi knyelepyi.`` Dar knyelepciunea a rqmas departe de mine.

Cu mult mai departe deckt era mai knainte, wi ce adkncq! Cine o va putea gqsi?

M-am apucat wi am cercetat toate lucrurile, cu gknd sq knyeleg, sq adkncesc, wi sq caut knyelepciunea wi rostul lucrurilor, wi sq pricep nebunia rqutqyii wi rqtqcirea prostiei.

Wi am gqsit cq mai amarq de ckt moartea este femeia, a cqrei inimq este o cursq wi un lay, wi ale cqrei mkni sknt niwte lanyuri; cel plqcut lui Dumnezeu scapq de ea, dar cel pqcqtos este prins de ea.

Iatq ce am gqsit, zice Eclesiastul, cercetknd lucrurile unul ckte unul, ca sq le pqtrund rostul;

iatq ce-mi cautq wi acum sufletul, wi n`am gqsit. Din o mie am gqsit un om: dar o femeie n`am gqsit kn toate acestea.

Numai, iatq ce am gqsit: cq Dumnezeu a fqcut pe oameni fqrq prihanq, dar ei umblq cu multe wiretenii.