Chapter 3

Eu sknt omul care a vqzut suferinya supt nuiaua urgiei Lui.

El m`a dus, m`a mknat kn kntunerec, wi nu kn luminq.

Numai kmpotriva mea kwi kntinde wi kwi kntoarce mkna, toatq ziua.

Mi -a prqpqdit carnea wi pielea, wi mi -a zdrobit oasele.

A fqcut zid kmprejurul meu, wi m`a knconjurat cu otravq wi durere.

Mq aweazq kn kntunerec, ca pe cei moryi pentru totdeauna.

M`a knconjurat cu un zid, ca sq nu ies; m`a pus kn lanyuri grele.

Sq tot strig wi sq tot cer ajutor, cqci El tot nu-mi primewte rugqciunea.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, wi mi -a strkmbat cqrqrile.

Mq pkndewte ca un urs wi ca un leu kntr`un loc ascuns.

Mi -a abqtut cqile, wi apoi s`a aruncat pe mine, wi m`a pustiit.

Wi -a kncordat arcul, wi m`a pus yintq sqgeyii Lui.

Kn rqrunchi mi -a knfipt sqgeyile din tolba Lui.

Am ajuns de rksul poporului meu, wi toatq ziua sknt pus kn ckntece de batjocurq de ei.

M`a sqturat de amqrqciune, m`a kmbqtat cu pelin.

Mi -a sfqrkmat dinyii cu pietre, m`a acoperit cu cenuwq.

Mi-ai luat pacea, wi nu mai cunosc fericirea.

Wi am zis: ,,S`a dus puterea mea de viayq, wi nu mai am nici o nqdejde kn Domnul.``

,,Gkndewte-Te la necazul wi suferinya mea, la pelin wi la otravq!``

Cknd kwi aduce aminte sufletul meu de ele, este mkhnit kn mine.

Iatq ce mai gkndesc kn inima mea, wi iatq ce mq face sq mai trag nqdejde:

Bunqtqyile Domnului nu s`au sfkrwit, kndurqrile Lui nu sknt la capqt,

ci se knoiesc kn fiecare dimineayq. Wi credinciowia Ta este atkt de mare!

,,Domnul este partea mea de mowtenire,`` zice sufletul meu; de aceea nqdqjduiesc kn El.

Domnul este bun cu cine nqdqjduiewte kn El, cu sufletul care -L cautq.

Bine este sq awtepyi kn tqcere ajutorul Domnului.

Este bine pentru om sq poarte un jug kn tinereya lui.

Sq stea singur wi sq tacq, pentrucq Domnul i l -a pus pe grumaz;

sq-wi umple gura cu yqrknq, wi sq nu-wi peardq nqdejdea;

sq dea obrazul celui ce -l lovewte, wi sq se sature de ocqri.

Cqci Domnul nu leapqdq pentru totdeauna.

Ci, cknd mkhnewte pe cineva, Se kndurq iarqw de el, dupq kndurarea Lui cea mare:

cqci El nu necqjewte cu plqcere, nici nu mkhnewte bucuros pe copiii oamenilor.

Cknd se calcq kn picioarele toyi prinwii de rqzboi ai unei yqri,

cknd se calcq dreptatea omeneascq kn faya Celui Prea Knalt,

cknd este nedreptqyit un om kn pricina lui, nu vede Domnul?

Cine a spus wi s`a kntkmplat ceva fqrq porunca Domnului?

Nu iese din gura Celui Prea Knalt rqul wi binele?

De ce sq se plkngq omul ckt trqiewte? Ficare sq se plkngq mai bine de pqcatele lui!

Sq luqm seama la umbletele noastre, sq le cercetqm, wi sq ne kntoarcem la Domnul.

Sq ne knqlyqm wi inimile cu mknile spre Dumnezeu din cer, zicknd:

,,Am pqcqtuit, am fost kndqrqtnici, wi nu ne-ai iertat!``

Kn mknia Ta, Te-ai ascuns, wi ne-ai urmqrit, ai ucis fqrq milq.

Te-ai knvqluit kntr`un nor, ca sq nu strqbatq la Tine rugqciunea noastrq.

Ne-ai fqcut de batjocurq wi de ocarq printre popoare.

Toyi vrqjmawii nowtri deschid gura kmpotriva noastrq.

De groazq wi de groapq am avut parte, de prqpqd wi pustiire.

Wivoaie de apq kmi curg din ochi din pricina prqpqdului fiicei poporului meu.

Mi se topewte ochiul kn lacrqmi, necurmat wi fqrq rqgaz,

pknqce Domnul va privi din cer wi va vedea.

Mq doare ochiul de plkns pentru toate fiicele cetqyii mele.

Cei ce mq urqsc fqrq temei, m`au gonit ca pe o pasqre.

Voiau sq-mi nimiceascq viaya kntr`o groapq, wi au aruncat cu pietre kn mine.

Mi-au nqvqlit apele peste cap wi ziceam: ,,Sknt perdut!``

Dar am chemat Numele Tqu, Doamne, din fundul gropii.

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Yi astupa urechea la suspinurile wi strigqtele mele.``

Kn ziua cknd Te-am chemat, Te-ai apropiat, wi ai zis: ,,Nu te teme!``

Doamne, Tu ai apqrat pricina sufletului meu, mi-ai rqscumpqrat viaya!

Doamne, ai vqzut apqsarea mea: fq-mi dreptate.

Ai vqzut toate rqzbunqrile lor, toate uneltirile lor kmpotriva mea.

Doamne, le-ai auzit ocqrile, toate uneltirile kmpotriva mea,

cuvkntqrile protivnicilor mei, wi planurile pe cari le urzeau kn fiecare zi kmpotriva mea.

Uitq-Te cknd stau ei jos sau cknd se scoalq. Eu sknt ckntecul lor de batjocurq.

Rqsplqtewte-le, Doamne, dupq faptele mknilor lor!

Kmpetrewte-le inima, wi aruncq blestemul Tqu kmpotriva lor!

Urmqrewte -i, kn mknia Ta, wi wterge -i de supt ceruri, Doamne!``