Chapter 15

Toyi vamewii wi pqcqtowii se apropiau de Isus ca sq -L asculte.

Wi Fariseii wi cqrturarii ckrteau wi ziceau: ,,Omul acesta primewte pe pqcqtowi, wi mqnkncq cu ei.``

Dar El le -a spus pilda aceasta:

,,Care om dintre voi, dacq are o sutq de oi, wi pierde pe una din ele, nu lasq pe celelalte nouqzeci wi nouq pe islaz, wi se duce dupq cea pierdutq, pknq cknd o gqsewte?

Dupq ce a gqsit -o, o pune cu bucurie pe umeri;

wi, cknd se kntoarce acasq, cheamq pe prietenii wi vecinii sqi, wi le zice: ,Bucurayi-vq kmpreunq cu mine, cqci mi-am gqsit oaia care era pierdutq.`

Tot awa, vq spun cq va fi mai multq bucurie kn cer pentru un singur pqcqtos care se pocqiewte, deckt pentru nouq zeci wi nouq de oameni neprihqniyi cari n`au nevoie de pocqinyq.

Sau care femeie, dacq are zece lei (Grecewte: drahme.) de argint, wi pierde unul din ei, nu aprinde o luminq, nu mqturq casa, wi nu cautq cu bqgare de seamq pknq cknd kl gqsewte?

Dupq ce l -a gqsit, cheamq pe prietenele wi vecinele ei, wi zice: ,Bucurayi-vq kmpreunq cu mine, cqci am gqsit leul, pe care -l pierdusem.`

Tot awa, vq spun cq este bucurie knaintea kngerilor lui Dumnezeu pentru un singur pqcqtos care se pocqiewte.``

El a mai zis: ,,Un om avea doi fii.

Cel mai tknqr din ei a zis tatqlui squ: ,Tatq, dq-mi partea de avere, ce mi se cuvine.` Wi tatql le -a kmpqryit averea.

Nu dupq multe zile, fiul cel mai tknqr a strkns totul, wi a plecat kntr`o yarq depqrtatq, unde wi -a risipit averea, ducknd o viayq destrqbqlatq.

Dupq ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare kn yara aceea, wi el a knceput sq ducq lipsq.

Atunci s`a dus wi s`a lipit de unul din locuitorii yqrii aceleia, care l -a trimes pe ogoarele lui sq -i pqzeascq porcii.

Mult ar fi dorit el sq se sature cu rowcovele, pe cari le mkncau porcii, dar nu i le da nimeni.

Wi -a venit kn fire, wi a zis: ,Ckyi argayi ai tatqlui meu au belwug de pkne, iar eu mor de foame aici!

Mq voi scula, mq voi duce la tatql meu, wi -i voi zice: Tatq, am pqcqtuit kmpotriva cerului wi kmpotriva ta,

wi nu mai sknt vrednic sq mq chem fiul tqu; fq-mq ca pe unul din argayii tqi.`

Wi s`a sculat, wi a plecat la tatql squ. Cknd era kncq departe, tatql squ l -a vqzut, wi i s`a fqcut milq de el, a alergat de a cqzut pe grumazul lui, wi l -a sqrutat mult.

Fiul i -a zis: ,Tatq, am pqcqtuit kmpotriva cerului wi kmpotriva ta, nu mai sknt vrednic sq mq chem fiul tqu.`

Dar tatql a zis robilor sqi: ,Aduceyi repede haina cea mai bunq, wi kmbrqcayi -l cu ea; puneyi -i un inel kn deget, wi kncqlyqminte kn picioare.

Aduceyi viyelul cel kngrqwat, wi tqiayi -l. Sq mkncqm wi sq ne veselim;

cqci acest fiu al meu era mort, wi a knviat; era pierdut, wi a fost gqsit.` Wi au knceput sq se veseleascq.

Fiul cel mai mare era la ogor. Cknd a venit wi s`a apropiat de casq, a auzit muzicq wi jocuri.

A chemat pe unul din robi, wi a knceput sq -l kntrebe ce este.

Robul acela i -a rqspuns: ,Fratele tqu a venit knapoi, wi tatql tqu a tqiat viyelul cel kngrqwat, pentrucq l -a gqsit iarqw sqnqtos wi bine.`

El s`a kntqrktat de mknie, wi nu voia sq intre kn casq. Tatql squ a iewit afarq, wi l -a rugat sq intre.

Dar el, drept rqspuns, a zis tatqlui squ: ,Iatq, eu kyi slujesc ca un rob de atkyia ani, wi niciodatq nu yi-am cqlcat porunca; wi mie niciodatq nu mi-ai dat mqcar un ied sq mq veselesc cu prietenii mei;

iar cknd a venit acest fiu al tqu, care yi -a mkncat averea cu femeile desfrknate, i-ai tqiat viyelul cel kngrqwat.`

,Fiule`, i -a zis tatql, ,tu kntotdeauna ewti cu mine, wi tot ce am eu este al tqu.

Dar trebuia sq ne veselim wi sq ne bucurqm, pentrucq acest frate al tqu era mort, wi a knviat, era pierdut wi a fost gqsit.``